Ziua traducătorului

|septembrie 30, 2016|Editorial, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Chiar azi este ziua traducătorului, căci omenirea şi-a dat seama că Turnul Babel de limbi poate fi îmblânzit numai prin traducere, care apropie oamenii sau, uneori, când unii află ce au în minte alţii, poate să-i despartă. Oricum, această îndeletnicire, care pentru unii este o meserie, îi face cel puţin pe oameni să se înţeleagă între ei. Pentru noi, traducătorii de literatură, fiecare zi începe cu un strop de muncă, căci…

Yves Bonnefoy – Un sofisticat magician al cuvântului

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Revista de Traduceri Literare, Studiu

Considerat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi francezi de dupǎ cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial, distins cu mai multe premii literare pentru activitatea sa poeticǎ şi doctor honoris causa al unor universitǎţi din Franţa şi Europa, Yves Bonnefoy ( 24 iunie 1923 – 1 iulie 2016) se remarcǎ prin vastitatea gândirii şi activitǎţiilor sale, fǎrǎ a îi putea fi reproşată vreo urmǎ de superficialitate.  Dorinţa de-a aprofunda filosofia, de-a…

Comunitatea traducătorilor, Partea I

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Revista de Traduceri Literare, Teoria traducerii literare

Cuvânt înainte Cu ocazia celei de-a douǎzecea aniversǎri, Les Presses de l’Université de Strasbourg îmi face onoarea de a-mi propune publicarea unei mici cǎrţi, pentru care le mulţumesc cu atât mai mult cu cât aceastǎ ocazie îmi permite sǎ-mi exprim înalta stimǎ şi mai ales, simpatia pe care o am faţǎ de o editurǎ care pǎstreazǎ vie tradiţia umanistǎ a Alsaciei, una dintre cele mai inovatoare, una dintre cele mai…

Traducerea literară, act de creație

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Retraducere, Revista de Traduceri Literare

Am primit la redacţie un articol polemic – o reacţie la articolul publicat în numărul anterior de către Radu Toma, intitulat “Plagiat şi personalitate” – scris de către Adrian G. Sahlean. Îl publicăm, având în vedere că este un alt punct de vedere privitor la ce este şi cine este, de fapt, un traducător literar (P. Sragher). Nu se putea ca numărul dedicat traducerilor literare avand ca temă centrală „plagiatul“ să nu mă…

Dinu Luca: „La sfârșitul anilor 1990 am descoperit avangarda chineză”

|septembrie 30, 2016|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Dinu Luca este cel mai tînăr dintre cei trei traducători români ai scrierilor lui Mo Yan, dar primul care s-a apropiat de un text al lui, în 2008. În toamna anului 2012, când scriitorul chinez devenea laureat al premiului Nobel pentru literatură, una din cărţile lui, Obosit de viaţă, obosit de moarte, tradusă de Dinu Luca se afla sub tipar şi a putut fi lansată la Târgul de carte Gaudeamus.…

Fragment – Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Revista de Traduceri Literare, Semnal

Buddha a spus: „Oboseala de viață, oboseala de moarte Din lăcomie și dorințe se iscă. Împuținând dorințele, fără făptuire, Trupul și inima în largul lor au să fie“. Tabloul personajelor principale Ximen Nao („Ximen Tărăboi“) – moșier din satul Ximen. După ce a fost împușcat, s-a reîntors la viață ca măgar, taur, porc, câine, maimuță și drept Lan Qiansui („Lan O-mie-de-ani“), pruncul cu capul mare. Unul dintre naratorii acestei cărți.…

Luminiţa Bălan: „Problemele ridicate de traducerea operelor lui Mo Yan sunt numeroase”

|septembrie 30, 2016|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Luminiţa Bălan, elevă din clasa a II-a primară a doamnei profesor Florentina Vişan, „îmbolnăvită” şi ea de chineză, este astăzi profesor universitar la Departamentul de de Limbi şi Culturi Orientale a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti şi co-director al Institutului Confucius din Bucureşti. Ca şi profesoara ei, dar poate în mai mare măsură (totdeauna discipolii îşi întrec maeştrii!), Luminiţa Bălan a îmbinat activitatea de la…

Fragment – Mo Yan, Baladele usturoiului din Paradis

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Revista de Traduceri Literare, Semnal

Capitolul 1 Dragi consăteni, cu luare-aminte ascultaţi Cum vă vorbeşte Zhang Kou azi Şi despre lumea noastră şi despre Paradis, Despre ogoare întinse şi îmbelşugate Şi râuri cristaline, ce alunecă la vale. Aici crescut-au fete mândre şi băieţi frumoşi. Ei pentru usturoiul alb să trudească au ales… Fragment din balada interpretată de Zhang Kou, menestrelul orb din judeţul Paradis 1 — Gao Yang! Soarele ardea nemilos în miezul acelei zile.…

Florentina Vișan: „Pe Mo Yan l-am tradus ca pe o «curgere de apă»”

|septembrie 30, 2016|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Doamna prof. univ. dr. Florentina Vişan, omul care, pe cînd aveam 16 ani şi eram licean în clasa a zecea, m-a îmbolnăvit de chineză, o boală rară ce nu omoară, dar de care, odată contaminat, nu te vindeci niciodată. Doamna Florentina Vişan face parte din ceea ce am putea numi „a doua generaţie” de profesori la catedra de limba şi literatura română şi, în afară de mine, i-a avut discipoli,…

Fragment – Mo Yan, Broaște

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Revista de Traduceri Literare, Semnal

PARTEA ÎNTÂI Domnule Sugitami Yoshihito, Se face-n curând deja o lună de când ne-am despărțit, dar încă-mi apar limpezi în fața ochilor clipele petrecute împreună în satul meu natal. Cu toată vârsta înaintată și sănătatea slăbită, ați trecut mări și țări pentru a veni de hăt, departe în ținutul ăsta înapoiat ca să vă întrețineți despre literatură cu mine și cu alți câțiva pasionați, or asta ne-a impresionat profund. Comunicarea…

Henan – un festival de poezie la înălțime

|septembrie 30, 2016|Nr. 11, Reportaj, Revista de Traduceri Literare

Merg și văd cum culorile au parcă alte nuanțe. Verdele este mai tare. Pentru că și aerul este mai rar. Pentru că și albastrul pătrunde în ochi, desprinzând-se din ceruri. Pentru că și noi suntem acum sus. Ca și cum am fi urcați în tăriile cerului. Desprinși puțin de pământ, aidoma păsărilor. Puținele păsări care brăzdează cerul, din când în când. Speriate, în mod paradoxal, de înălțimi. Aici, în orașul…

Fotografia – un sentiment

|septembrie 30, 2016|Ilustrații, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Cum poate oare să rămână un loc sau un om în sufletul tău ? Poate printr-un sunet, care reapare în anumite momente din existenţa ta şi-ţi răsună în minte curat, exact ca atunci când l-ai auzit întâia oară sau printr-un miros care te duce cu zeci de ani în urmă şi-ţi trezeşte o imagine, puternică precum prima oară sau, poate, printr-o privire aruncată la apus de soare, care te poate…