Dumitru Ungureanu ”Imaginile care m-au făcut fericit”

|octombrie 31, 2017|Ilustrații, Nr. 24, Revista de Traduceri Literare

Pe Dumitru Ungureanu l-am cunoscut pe Facebook, fiind impresionat de fotografiile lui, care se apropie cel mai adesea de un sentiment, pe care vrea să ni-l transmită prin intermediul aparatului de fotografiat. Dotat cu o sensibilitate aparte, are feelingul de a surprinde frumosul, zugrăvindu-l, dincolo de cuvinte, prin culorile naturii. Și cum natura este cel mai desăvârșit pictor, multe din fotografiile lui Dumitru Ungureanu sunt adevărate opere de artă. El este și un valoros prozator. Îmi pun întrebarea dacă întâlnirea cu aparatul de fotografiat nu i-a influențat și scrisul.

Mai multe despre prozator și fotograf găsiți la adresa de internet: http://www.uniuneascriitorilor-pitesti.ro/categories-1-layout/itemlist/category/152-dumitru-ungureanu. (Peter Sragher)

Dumitru Ungureanu

Prozatorul și fotograful Dumitru Ungureanu

Aventura mea în domeniul fotografiei a început într-o zi de iarnă. Atunci mi-am dat seama că nu voi putea transpune în cuvinte ceea ce văd. Mă întorceam de la serviciu, după o noapte viscolită ce provocase destule avarii în Sistemul Energetic Național (al cărui operator am fost mai mult de 35 de ani), și traversam parcul orașului, printr-o ninsoare ce-mi dădea senzația că plutesc.

Nu știu de ce, mi s-a părut că oricâte propoziții aș formula, n-o să reușesc a transmite senzația trăită.

De ce mi-oi fi închipuit că și altcineva se poate bucura de un sentiment asemănător celui care îmi vânzolea sufletul? Habar nu am. Dar asta mi-am dorit de la acel rece început, și asta continui să doresc și azi: să arăt prietenilor, dușmanilor, privitorilor indiferenți sau căutătorilor de sensuri nebănuite că o imagine m-a făcut fericit. Și m-ar bucura să le aducă și lor o clipă de uitare de sine, în plinătate sufletescă și înălțare din praful zilei.

E o dorință de împărtășire a bucuriei de a trăi ce-mi șterge din existență alte, mărunte, îndatoriri și nemulțumiri. Nu caut peisaje spectaculoase, nu caut să surprind oameni în cele mai controversate situații, nu umblu – ca fotografii „profesioniști” (cinste lor!) – să-mi fac „portofolii” sau „clienți”. Încerc să exprim o bucurie. Iar dacă nu reușesc să o fac fotografiind un fir de iarbă sau un amurg desuet, atunci n-o să izbutesc nici dacă mi s-ar oferi ocazia unui cadru cu grădina raiului!

Această prezentare necesită JavaScript.

Share this Post:

Lasă un răspuns