Membri… și membri ai FITRALIT

|noiembrie 30, 2017|Editorial, Nr. 25, Revista de Traduceri Literare

Este greu să ajungi să-i cunoști pe toți membrii filialei proprii, chiar dacă ești președintele ei. Unii sunt foarte bolnavi – în aproape un an, ne-au părăsit nu mai puțin de 10 colegi și colege! –, iar alții nu vin pe la noi cu anii, nici nu mai știu unde este sediul Filialei București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România.

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Chiar zilele trecute s-a dus cineva la vechiul sediu la care conducerea Uniunii a renunțat fără a fi consultați nici măcar președinții de filială – sediul din str. Nicolae Golescu nr. 15, unde în continuare scrie pe o plăcuță de oțel: Asociația Scriitorilor Români (care nu mai există din mai 2013). Dar mai este acolo și o altă plăcuță, pe care stă scris Viața românească, revistă care, la fel, nu-și mai are de ani de zile sediul acolo. Ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Ca și cum timpul ar sta în loc – dar aici nu este vorba de o viziune artistică, începutul unei piese absurde, cu toate că ar exista toate premisele pentru o creație. Locul este complet părăsit, iar vegetația și-a făcut loc printre crăpăturile din scări, frunzele salciei care sunt acum, toamna, mai plângătoare decât de obicei, au căzut și nimeni nu le mai strânge, tot peisajul fiind demn de o acuarelă. Înăuntru, se vede pe fereastră, domnește întunericul.

Cum la ședințele filialei (chiar și la cele de alegere a președintelui și a comitetului de conducere, care întruniri se țin acum din cinci în cinci ani) nu se adună mai mult de treizeci-patruzeci de membri, deși toți sunt convocați pe site-ul filialei noastre (funcțional din septembrie 2015), prin e-mail (pe care unii nu și-l actualizează, astfel că în scurt timp aflăm că mesajul nostru este respins), telefonic și prin scrisori, așa încât o adunare generală a filialei este o iluzie. Mare. Poate unii nu sunt interesați decât de pensia suplimentară, alții de joburile lor, care le aduc o pâine, unii se concentrează exclusiv asupra traducerilor, suferind de agorafobie, traducerea literară fiind regina, în timp ce socializarea, chiar minimă, este un lux inutil, chiar când este vorba despre chestiuni arzătoare ale breslei.

O profesoară universitară de la Catedra de germană a Universității din București, căreia i-am cerut o contribuție la ”Revista de traduceri literare”, care-i aparține și ei, mi-a răspuns că nu va avea niciodată timp pentru așa ceva. Scurt și tăios.

Există și o membră destul de recentă a filialei noastre care a fost stagiară, apoi a devenit membră cu drepturi depline între traducătorii literari ai filialei bucureștene, dar toate ambițiile și toată dorința ei de recunoaștere s-au oprit aici în ce privește Uniunea. Se ocupă însă cu toate forțele de o altă organizație a traducătorilor, Artlit. La invitațiile noastre de a contribui la ”Revista de traduceri literare” nici măcar nu am primit vreun răspuns la e-mail.

Este meritul indiscutabil al lui Sorin Mărculescu, și anume că a argumentat foarte bine – când s-a pus problema modificării statutului USR în anul 2013, dar și atunci când, în discuțiile finale din Consiliul USR, a remarcat că, în ciuda propunerii sale făcute în scris, comitetul de redactare a noului statut uitase cu desăvârșire de această propunere –, contribuind astfel decisiv la modificarea denumirii, din Secția de Traduceri a USR, în Filiala București – Traduceri Literare a USR. De asemenea, în cadrul modificărilor aduse statutului USR, toate referirile la noi – și activitatea noastră – sunt de traducători literari (ne deosebim astfel și prin denumire de traducătorii de texte științifice și tehnice, de cei care fac traduceri în domeniul istoriei, artei, psihologiei, filosofiei etc., de traducătorii de film și televiziune, de cei judiciari și notariali, de traducătorii simultani și succesivi, care activează la conferințe, simpozioane și întruniri internaționale, într-o multitudine de domenii extraliterare etc.). Putem spune – așa cum a și sugerat colega noastră Tatiana Segal – că este primul document oficial în care se statuează profesiunea noastră, încă neintrodusă în nomenclatorul din Codul Muncii. Există însă în Statutul USR.

O mirare a mea este că am descoperit membri – probabil intrați în filiala noastră în vremea comunismului – care nu au nimic a face cu traducerea literară. Un caz recent ne-a demonstrat că cineva care n-a tradus niciun volum de literatură, ci doar texte psihologice și filosofice, este membru al filialei noastre. Nu vorbesc că pe deasupra nu plătise cotizația de ani buni de zile. A fi profesor universitar, chiar fără legătură directă cu literatura, era de ajuns în epoca Ceaușescu pentru obținerea calității de membru al Secției de Traduceri a ASB din cadrul USR, cum se numea pe atunci. Relații și relații… Tot așa, o jună, pe vremuri, era musai să-și atârne de curriculum vitae – care pe atunci se numea autobiografie – și faptul că este membră a Secției de Traduceri a ASB din cadrul USR. Interesant este că, studiindu-i-se dosarul, s-a constatat că la acea vreme abia dacă avea vreo câteva lucrări de mici dimensiuni în reviste de specialitate, acelea fiind dedicate lingvisticii. Dar devenea mândră și tânără membră a USR, pentru că avea relațiile necesare în cercuri înalte ale puterii Partidului Comunist Român. Așa că i s-a făcut cheful. Se ceda presiunii politice. Pe atunci, se intra îndeobște greu în USR. Să nu uităm câtor reprezentanți de marcă ai Generației 80 li s-a refuzat accesul în Uniune, la comanda lui Eugen Barbu și a clicii sale, cu toate că profesiunea de credință a tinerilor poeți optzeciști era scrisul.

Și-mi aduc aminte, în schimb, cu câtă greutate am reușit să-l conving pe primul traducător al lui Gabriel García Márquez în limba română, regretatul nostru coleg Alexandru Calciu, să-și depună actele, pentru a deveni membru al breslei noastre!… Această traducere – Colonelului n-are cine să-i scrie, realizată la o vreme când marele prozator columbian era cvasinecunoscut – a fost atât de bună, o realizare atât de superbă, încât Tudora Șandru-Mehedinți, la rândul ei o hispanistă de frunte a filialei noastre, a refuzat să facă o retraducere, atunci când editura i-a cerut-o (Tudora Șandru-Mehedinți are meritul de a fi făcut traducerea integrală a operelor lui Gabriel García Márquez). Acest gest este o recunoaștere a valorii, dar și un gest de mare delicatețe, din care se întâlnesc mai rar în societatea noastră, inclusiv între intelectuali.

Argumentul invocat pentru refuzul său, și anume de a face o cerere de intrare în USR, de către Alexandru Calciu – o persoană nu numai de o calitate umană ieșită din comun, dar și un traducător și lexicolog de excepție – era acela că ar fi alții mai merituoși și îndreptățiți să acceadă în filială înaintea Domniei Sale, și nu el.

O modestie aparte, de care puțini oameni dau dovadă. Ei sunt adevărații și apreciații noștri colegi de breaslă. Oameni care muncesc în solitudine, fericiți că li se oferă bucuria spirituală a traducerii unei opere de geniu, iar această bucurie face să pălească orice dorință de afirmare zgomotoasă, de reclamă gratuită. Ei preferă să lase opera să vorbească în locul lor: opera de traducere literară. Numai ea va rămâne vie și după dispariția lor – pentru alții, pentru noi toți, pentru totdeauna.

Share this Post:

3 Comments

  1. Nu ma mira situatia dezastruoasa aratata, si va consider primul vinovat… Intai de toate pt ca vad lipsa de orice interes a domniei voastre pt sprijinirea traducerii / retroversiunii lui caragiale in engleza, desi ati fost informat cu ani in urma despre existenta ei. Mai apoi vad duritatea si ranchiuna cu care il tratati pe Adrian Sahlean. Sa fi fost Sahlean chiar vinovat (nu este!) de toate cele de care il acuzati, si organizatia ce o conduceti nu se poate lipsi de el… La sfarsit am mai vazut si cum – in scris – ati sprijit idea dlui Toma care ii socoteste pe traducatorii de literatura doar niste… carausi…

    1. domnule cristian saileanu, așteptăm cu interes să aflăm vești de la companiile de teatru din statele unite ale americii, din boston sau de aiurea, care se interesează de traducerile dumneavoastră din marele nostru dramaturg. sperăm să fiți jucat și să-l faceți cunoscut pe ion luca caragiale în state.

      sunt convins că traducerea dvs. va fi publicată la o editură de prestigiu din america.

  2. Ați frumos un text adevărat și drept!

Lasă un răspuns