Alexa Stoicescu: „Primul roman tradus era considerat intraductibil”

and |noiembrie 30, 2017|FILIT 2017, Interviu, Nr. 25, Revista de Traduceri Literare

  1. Cum ați ajuns să traduceți? Traduceți dintr-o singură limbă sau mai multe?
Interviu realizat de Antoaneta Olteanu

Interviu realizat de Antoaneta Olteanu

Am început să traduc la încurajarea profesorului meu din facultate, care m-a recomandat unei edituri. Abia terminasem facultatea și primul roman pe care l-am tradus era considerat „intraductibil”. Traduc doar din neerlandeză.

  1. Pentru dumneavoastră traducerea este un hobby sau o profesie? Se poate trăi numai din traduceri?

Activitatea mea de bază este la universitate, unde predau practica limbii neerlandeze și literatură. Pe lângă aceste ore, care în timpul semestrului mă țin ocupată, traduc o carte pe an. Așa s-au cristalizat lucrurile până acum și mi se pare un echilibru bun între o activitate în care interacționez cu mulți oameni, aplanez conflicte, negociez între interese și pasiune și altă activitate, mai solitară, unde sunt în legătură cu propoziția și dicționarul. Nu știu dacă aș putea trăi doar din traduceri, fiindcă nu am încercat.

  1. Cîte cărți/ pagini traduceți pe an?

O carte pe an.

  1. Cum vedeți, în cîteva cuvinte, care este statutul traducătorului ?

Remunerația traducătorului este în România, ca în multe alte țări, redusă. Nici statutul lui nu este unul prea ridicat. Se face referire la traducător de cele mai multe ori doar dacă traducerea este una proastă, cu excepția cazurilor câtorva traducători renumiți. Se întâmplă ca unele texte să nu fie traduse din limba originală, ci prin engleză, ceea ce mi se pare o practică incorectă.

  1. Ce probleme pune, pentru traducător, limba-sursă? Intră în contradicție cu limba maternă?

Limba neerlandeză este o limbă germanică. Contradicțiile cu româna sunt mai ales de nivel sintactic, dar și în ce privește vocabularul există multe dificultăți, spre exemplu, în ceea ce privește particulele modale. Neerlandeza este o limbă pragmatică, directă și uneori transpunerea acestui stil în română poate părea cam direct pentru o limbă romanică.

Camelii înflorite © foto Ludmila Shumilova

Camelii înflorite © foto Ludmila Shumilova

  1. Puteți să ne indicați o traducere care v-a marcat în mod deosebit?

Mi-au plăcut multe traduceri, dar aș menționa filmul „Die Frau mit den 5 Elefanten”, despre traducătoarea din rusă în germană, și anume Swetlana Geier. Cărțile traduse de ea (Cei 5 elefanți) i-au devenit tovarăși de viață și i-au dat culoare. Același lucru sper să mi se întâmple și mie.

  1. Există traduceri pe care nu le-ați iubit, pe care nu ați dorit să le faceți? Sînt traduceri pe care le-ați refuzat?

Nu se traduce suficient de mult din neerlandeză, încât să-mi pot permite să refuz.

  1. La ce lucrați acum?

Acum lucrez la o antologie de proză scurtă neerlandeză contemporană, care va apărea la editura Arc din Chișinău.

  1. Ce a însemnat pentru dumneavoastră vizita la Iași, la Filit?

M-am simțit extraordinar la FILIT. Energia pozitivă cu care toți cei implicați au organizat evenimentele ne-a făcut pe toți să ne simțim ca acasă. Eu l-am însoțit pe scriitorul neerlandez Adriaan van Dis, a cărui carte, Domnul și câinele, a apărut la editura Univers, fiind tradusă de mine. Am fost, alături de el și de partenera lui, turistă în Iași, un oraș pe care l-am cunoscut mai degrabă prin lecturile contemporane aflate acolo decât prin istoria lui. Mi-a lăsat impresia unui oraș viu și plin de entuziasm. Vizita la FILIT a însemnat pentru mine un imbold să continui să traduc și să citesc.

Share this Post:

Lasă un răspuns