„Revista de Traduceri Literare“ a luat ființă

|octombrie 19, 2015|Editorial, Nr. 01, Revista de Traduceri Literare

Necesitatea imperioasă a unei reviste dedicate exclusiv traducerii literare există de mult timp, odată ce în țara noastră apar anual sute de traduceri literare, dar și o serie de retroversiuni în diferite limbi străine. Iar critica literară se limitează să comenteze opera literară tradusă și nicidecum cât de reușită este traducerea literară. Această revistă a fost cerută de membrii filialei noastre de mulți ani și suntem bucuroși că, în sfârșit, reușim să o lansăm.

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Din nefericire, până la apariția Revistei de Traduceri Literare, editată de Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România – nu a existat nicio altă publicație care să evalueze traducerile literare cu totul și să semnaleze cititorului iubitor al literaturii universale sau specialistului în domeniu aparițiile editoriale de vârf, remarcabile, dar care să și flageleze traducerile literare de proastă calitate – o rușine pentru breasla noastră, a traducătorilor literari. Am remarcat, de-a lungul anilor, unele articole ale traducătorilor literari în reviste de cultură și literatură, o încercare a prozatorului și traducătorului literar Radu Paraschivescu, cu ani în urmă, de a permanentiza o cronică de traducere literară, care, din păcate, a dispărut odată cu suplimentul literar care o găzduia. Este vorba de o inițiativă izolată, insuficientă pentru a da seamă de această activitate dificilă, complexă și subtilă pe tărâmul literaturii.

Revista de Traduceri Literare va prezenta recenzii, cu evaluări întemeiate pe argumente și citate din opera discutată, citate redate mereu bilingv, ca oricine cunoaște limba originalului să poată confrunta atât traducerea în limba română, cât și validitatea afirmației recenzentului. Discuțiile asupra traducerii literare vor fi realizate numai de cunoscători ai ambelor limbi, atât a limbii-sursă, cât și a limbii-țintă (atât când este vorba despre traducere literară, cât și când avem de a face cu o retroversiune literară), care au o bogată experiență în domeniul nostru.

Dezbaterile despre primul număr al revistei au început în luna august – pe vremea când  site-ul nostru era doar un vis – și  s-au încheiat acum câteva zile, când am primit ultimul material de la Marina Vazaca, capul limpede al numărului inaugural.

Recenziile și, într-un anumit caz, studiul dedicat unor traduceri literare nu se limitează la apariții recente, ci pot aborda și cărți apărute chiar cu decenii în urmă.

Studiul despre traducerea de către Ștefan Augustin-Doinaș a  operei capitale a lui Goethe, și anume Faust,  se referă la cartea apărută în anul 1982 la Editura Univers. Unul dintre motivele pentru care l-am rugat pe Profesorul emerit George Guțu să ne ofere acest studiu este că știam, încă de pe băncile facultății, că domnia-sa era foarte frustrat de faptul că a lucrat săptămâni bune la acest material solicitat de Ioanichie Olteanu, directorul de atunci al Vieții românești, iar când l-a predat, i s-a cerut să scoată anumite considerații negative la adresa traducerii! Cum a refuzat în mod demn, studiul cerut i-a fost, în cele din urmă, refuzat! Adică nu i-a mai fost publicat, recurgându-se ulterior la serviciile unui cronicar docil, gata să ridice în slăvi traducerea. Iată că în era comunistă exista un alt fel de cenzură, cea a clicilor literare, care nu acceptau ca prietenii să fie criticați absolut deloc. Funcționa un alt fel de cenzură, alta decât cea a impusă de realismul socialist. Cenzura prieteniei oarbe. Studiul domnului George Guțu este departe de a „îngropa” traducerea, laudă realizările lui Ștefan Augustin-Doinaș, le scoate în evidență, dar, în calitate de germanist încercat, cu un doctorat în Germania, bun cunoscător al operei lui Goethe, nu poate trece cu vederea și scăderile întreprinderii extrem de dificile, precum și o greșeală fundamentală de traducere. Avem privilegiul de a publica o variantă augmentată a studiului domniei-sale, pregătită special pentru Revista de Traduceri Literare.

Am solicitat două recenzii la cartea-eveniment pentru breasla noastră a traducătorilor literari, dar și a traducătorilor în general, a oamenilor care au meditat asupra traducerii, o carte-eseu-teorie a lui Bogdan Ghiu, și anume Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest), Editura Cartea românească, 2015. Așa că l-am solicitat pe Horațiu G. Decuble – șeful catedrei de Germanistică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București și pe Radu Toma – directorul Școlii doctorale francofone în domeniul Științelor Sociale a Universității din București   – să scrie despre cartea sus-amintită, odată ce i-am ascultat pe amândoi cu interes cu câteva luni în urmă la „Librăria Kyra Kyralina”, Amândoi au făcut atunci cărții lui Bogdan Ghiu o prezentare deosebit de interesantă. Trebuie să amintim cu acest prilej și recenzia Marinei Vazaca din „România literară” nr. 29/2015, această cronică rotunjind receptarea cărţii în discuţie de către profesioniști ai genului, fiecare dintre cei trei recenzenți fiind traducători literari ei înșiși. Cum sublinia George Volceanov, traducător literar și universitar, de zeci de ani nu a mai apărut o carte dedicată traducerii literare, dar și practicii traducerii literare, motiv pentru care și acordăm o atenție deosebită acestui tom.

Chiar din primul număr am dorit să punem în discuţie o carte de referință apărută în anul 2014, la Editura Mașina de scris a criticului literar Alex. Ștefănescu. Este vorba de Migălosul cronofag –  un volum aparte, semnat de americanul de origine română Adrian G. Sahlean (din Boston, Massachusetts, SUA), ce conţine un foarte amplu studiu, de peste 80 de pagini, dedicat traducerii și traductibilității lui Mihai Eminescu în limba engleză din perspectivă psihologică, a muzicalității, etc. O lucrare care este nu numai un aprofundat studiu pe tema sus-amintită, dar și o contribuție valoroasă la practica retroversiunii în limba engleză. Studiului îi urmează  prezentarea traducerii în engleză a Luceafărului în nu mai puțin de 6 variante consemnate în paralel!!! Cititorul descoperă cu această ocazie că multe dintre traducerile odinioară lăudate ale Luceafărului sunt lacunare, unele fiind vitregite de strofe întregi !!! Și suntem regalați cu exemple de traducere a poeziilor aceluiași Adrian G. Sahlean din opera lui Eminescu înr-o engleză de o deosebită muzicalitate, cu ritm,  în versuri deosebit de reușite. Mai multe însă, va explicita conf. dr. George Volceanov în recenzia sa.

Literatura chineză în traducere este tema unei alte recenzii, a cărei primă parte o prezentăm în acest număr inaugural al revistei noastre sub semnătura lect. dr. Tatiana Segal, sinolog. Subiectul recenziei: Totemul lupului de Jiang Rong, două volume apărute acum câțiva ani în traducerea Roxanei Rîbu. Autorul chinez, așa cum ne învederează recenzenta, este cel mai de succes scriitor din China, care este însă pus în umbră însă de câștigătorul Premiului Nobel din 2012, Mo Yan. Deosebit de interesantă recenzia prin care se arată dificultățile majore ale traducerii literare din limba chineză în română.

În încheiere, semnatarul acestui editorial prezintă un interviu în limbile germană și română. O convorbire cu Hon. Prof.dr. Rainer Schubert de la Viena (care a vizitat Bucureștiul la sfârșitul lunii septembrie 2015, în cadrul Colocviilor de Traduceri Literare 16, invitat fiind de Filiala București  – Traduceri Literare – cu sprijinul ICR și al Forumului Cultural Austriac de la București) pe marginea traducerii sale, și anume ultimul volum al Trilogiei cunoașterii de Lucian Blaga, care în germană se intitulează  Die transzendente Zensur (Cenzura transcendentă), apărut la editura berlineză Frank & Timme, 2015.

Last but not least, acest număr este ilustrat cu lucrări ale lui Sasha Meret, artist vizual american de origine română, pe care-l cunosc de peste un deceniu și al cărui atelier din Queens, NYC, l-am vizitat. O personalitate marcantă a artei vizuale americane, cu expoziții în cele mai importante galerii din New York, dar și din Europa și Asia, ilustrator al unor mari edituri americane, precum Simon & Schuster, dar și a prestigioasei reviste The New Yorker. Este o onoare pentru noi că acest artist – multivalent, deosebit de apreciat și de dăruit – a acceptat să participe la inaugurarea Revistei de Traduceri Literare cu câteva din lucrările sale. Puteți să aflați mai multe despre el la spectaculoasa adresă de internet: sashameret.com, dar şi în explicitările sale de la sfârşitul primului număr al revistei, oferite cititorilor atât în limba engleză, cât şi în română.

Trebuie să menţionăm faptul că am respectat dorinţa semnatarilor din acest număr de a folosi grafia pentru care au optat, cu â sau î, fără a recurge, din acest punct de vedere, la o uniformizare a textelor. De asemenea, am respectat dorinţa unei recenzente de a nu i se publica fotografia.

Vă dorim lectură și vizionare plăcute.

Share this Post:

1 Comment

  1. Mult success, Peter. Imi pare rau ca nu am putut veni la deschidere, dar sunt la Cracovia, la festivalul Joseph Conrad.

Lasă un răspuns